Te simţi singur, neînţeles de cei mai apropiaţi, ai vrea să scapi, dar singurul mod este somnul. Uiţi de griji şi intri într-o altă lume, o lume fără probleme pe care ţi-o construieşti cum vrei tu. Da, ce bine e să dormi... Şi totuşi, această scăpare e o aparenţă, e doar un vis... iar lumea nu se construieşte din vise, ci din visuri, din muncă, poate şi puţin noroc. Dar ce se întâmplă când visurile tale sunt prea măreţe pentru a fi îndeplinite, când noroc pentru a le îndeplini nu există? La exterior râzi, încerci să uiţi pentru acele câteva secunde, minute sau chiar ore. Dar oare câr va dura? Fugi de probleme, crezi că totul e mai bine, crezi că eşti fericit, dar sufletul îţi plânge, inima ţi-e frântă, iar tu încerci doar să le maschezi, asemeni unei femei bătrâne ce încearcă să îşi ascundă anii grei şi truda în spatele unei măşti, unui machiaj. Dar nu reulelte, nu ca mai arăta niciodată tânără, aşa cum nici lacrimile din sufletul tău nu se pot ascunde, ele sunt vizibile, fie că vrei, fie că nu, oricât ai vrea să ţie le maschezi. Ceva de trădează. Privirea tristă şi lipsită de speranţă, mascată de un zâmbet, sau poate tonul vocii tale care cere disperat ajutor, poate chiar şi un mic gest, o expresie a feţei sau o strângere d ebuze. Ţi se pare în regulă? Nu spui nimănui, nu vrei să superi pe nimeni, nu ţi se pare important. Dar cât vrezi că vei mai rezista? Crezi că ai puterea să o duci aşa toată viaţa? Crezi că un vis frumos, o pictură minunata sau un acord muzical îţi vor rezolva problemele? Tot ce faci este să amâni, să te amăgeşti singur şi să aştepţi nemurirea sufletului, să aştepţi să ţi se întâmple ceva bun sau să scapi de coşmaruri, să scapi de tot prin... ceva, nu ştii nici tu prin ce. Uneori ai vrea să te detaşezi de lume şi de tot, găsind diferite metode. Începi să îţi îneci amarul în băutură, ţigări, droguri, care te fac mai deprimat ca înainte. Dar nu mulţi găsesc o activitate constructivă. În timp ce tu te droghezi, lăsând băutura să absoarbă viaţa din tine, alţii pictează, cântă, scriu poezii, descărcându-se, detaşându-se de energiile negative.
Şi totuşi... ce se întâmplă atunci când vrei neapărat ceva; ce faci? Unii ar spune „nimic”, alţii ar da orice, s-ar vinde pe ei înşişi, şi-ar vinde personalitatea şi trupul unor străini, oameni pe care nu îi vor cunoaşte vreodată. Ţi se pare normal? Ţis e pare corect ca alţii să aibă parte de orice vor şi tu nu? Să îi vezi bucurându-se de fiecare clipă a vieţii, în timp ce tu îţi ascunzi durerea în spatele unor zâmbete? Poate că acesta e destinul, poate că îţi e scris sp trăieşti o serie de evenimente. Sau poate că nu. Poate că eşti aici privind, simţind, gândind, existând, pentru a face ceva. Felul în care gândeşti, acţiunile tale, totul depinde de tine. Tu alegi, decizia e a ta.
Acasa 
Portal 
Ultimele imagini 
Căutare 
Înregistrare 
Conectare 
